patul meu gol imi da fiori cand ma gadesc la singuratatea camerei mele . ma cutremur toata la auzul vuietului de afara , la auzul vantului ce trece printr-e ramurile goale ale copacilor . ma simt din ce in ce mai singura , insa o pariticica din mine e plina si increzatoare , pentru ca existi tu , ingerul meu pazitor care ma face sa zambesc oricat de greu mi-ar fi . acel inger are un loc stabil in inima mea rece ca gheata , insa gheata se topeste atunci cand el vorbeste , atunci cand el ma atinge .
un inger care incearca din rasputeri sa imi bata mintea aceea indurerata si plina de tristete .
pe zi ce trece parca sunt cu un strop mai fericita , sau mai trista . nici eu nu mai stiu
ma amestec in sentimente fara rost , fara sens .
ma cutremul la auzul cuvintelor rele , la vazul rautatilor din jurul meu . incerc sa ma ridic dar parca ceva ma tine sa nu o fac . parca nu ma pot ridica , parca nu pot continua .
ingerul tot incearca sa ma tina pe picioare dar eu cad de fiecare data ca un nou nascut . am nevoie de cineva care sa ma ajute sa invat sa merg din nou . am nevoie de cineva care sa creada in mine si care sa aiba incredere in mine ca voi reusi .
am nevoie de cineva care sa ma iubeasca pentru ce sunt , am nevoie de ingerul meu , am nevoie de el , pentru ca fara el , gheata e din ce in ce mai rece , iar eu simt ca mor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu